PETRUTA IONESCU
Dacă…
Marea poate fi locul nostru
Dacă ne găsim. Pamântul va fi
Prea mic dacă ne iubim. Oamenii...
Vor fi nisip dacă ne pasă de noi. Doi
Pare să fie cifra de aur dacă mă laşi... Să
Adorm, să visez, să caut, să creez
După ce te-am atins, te-am cuprins pe...
’Ndelete şi nu mi-am mai dorit nimic, nimic pentru că
Tu, mareaaa... mea, m-ai făcut grăuntele tău
Numit... dragoste. Iar apoi
Cifra de aur a vrut să-şi spună: „UNU”, unul
Ca niciunul. DACĂ...
EŞTI tu.
FIN
16 o5. 2oo5, Bucharest
Podeaua
Începe marea răfuială.
Aştept să te adun ţăndări după
Ce-ai recunoscut cu capul dincolo de...
Podea
Că mă iubeşti... „ĂĂĂ...în secunda asta, apoi...”
Începe marea răfuială.
Credeai. Da, credeai.
Cu fiecare por infiorat
Ruşinat să mă privească şi pe dinafară...după
Ce-ai recunoscut ce aveai cu simţurile dincolo de
Podea:
Că mă re-cunoşti... „AAA... în secunda-secundei ăsteia, apoi...”
Începe marea răfuială.
A fost marea răfuială.
Aştept. Cred, aud...că te adun în flăcări după
Ce-ai strigat cu inima şi rămăşiţa ta dincolo de...
Podeaua-ură-temniţă:
Că mă primeşti... „Ă...A...Ă...în viaţa asta şi dincolo, apoi...”
Rămâne marea răfuială-unireee-iubirrre.
Fin 17 mai 2oo5, Bucharest
Fac schimb...
Au răsărit pomii-n cale
Pân’ la cer şi mult mai sus...
Au răsărit pomii-n cărare
Şi-n tei... femeia cu poveşti.
Nu o vreau. Nu dau parale...
Vârf deFrunză unde...-mi eşti?
Au răsărit pomii-n cale:
Goi ca şi pădurea mea.
Frunza încă dă târcoale dintr-un ...
Cer ce copt m-ar „lua”.
Şi femeia cu...parale
Mă îngână pe cărare:
„Nu o dau...
Vârf de Frunză te scoseşi!”
Goală-dalb pe dinăuntru
Iar pe-afară verde viu.
De poveste...”mort”
M-aţiu. Şi de cer:
Copac şi chin.
Las în urma mea pădure şi
Primesc în schimb... o coastă.
Cel de Sus ar zice:”Lasă!”...
FIN
2o mai 2oo5, Bucharest
SI...MFONII ÎN „PA” MINOR
No me dijiste”Si!”,
No , no me dijiste si no...
Ne topim, ne topim, dar lacrima pe deasupra
E o tornadă de „NOOOO, Nooo, Nooo-uri!”
No me dijiste „Si!”
Si, no me dejaste si no...
Ne ademeneam spre cercul care strânge fruntea, dar lacrima, dedesubtul pielii,
Era o rafală de „Nooo,si,siii... nooo-uri!”
Pe care o compuneai mai demult...
No me cantaste „Siii...”
No, no te atraya mas el gran tormento
De un mar que era solo tuyo
Desde mi profondo hasta al Cielo donde ondo, ondo...
Ne ademenisem, chircindu_ne doar sufletul, spre cercul care strânge două frunţi,
Dar lacrima, dedesubtul aramei încinse,
Mai e încă o fugă de „Si, siiii...nooo-uri!”
Pe care o pândeai graţios şi bach-ian prea demult...
FIN Bucharest, 05.06.2oo5
Roata olarului - fluture
AM FOST LUT,
AM FOST COASTĂ,
AM FOST OCHI.
Ai fi fost roată,
Ai fi fost arc dincolo de moliciunea parfumului
Pielii.
Ai fi fost iris în culorile
Lutului plăcerii dacă...
Nu eram om
Ci femeie.
Nu erai ZEU
Ce-şi spune... „EU”.
Moare lutul:
Femeia nu vine.
Fluturele îşi lasă aripile pe roata
Care strivise... coasta lui ZEU.
Lăsându-mi un ochi
Ce se face arc dincolo de moliciunea parfumului
Pielii.
Ai vrut să fii... lut,
Acum eşti doar Z-E-U:
Parte din coasta-fluture
Care sunt eu.
-FIN-
O7. 06. 2oo5 / Bucharest /
Fără cuvinte...
Nu vreau sa găsesc cuvinte,
Fiindca ele-s de prisos.
Vina ce o port cu mine...
Mi-a intors sufletul pe dos.
Mi-ar placea să pot ca...zâna
Să dau timpul înapoi.
Ca să vezi in noaptea aceea cate de multe mi am
D-O-R-I-T...
Nu pot să găsesc cuvinte
Ca să-ţi spun cât te iubesc.
Vreau s-o simţi acolo, în suflet...
Ca să ştii în noaptea aceea câte de multe
A_M S_P_E_R _A _T...
Vina ce o port în mine...
Mi-a întors sufletul pe dos.
Nu vreau să rostesc cuvinte,
Fiindcă ele-s de prisos...
Mi-aş dori să pot ca...zâna
Să-ţi arat fără de vorbe
Căt de mult însemni, iubire...
Vreau s-o simţi acolo, în suflet...
Ca să poţi azi să mă ierţi.
Fin
02 ian. 2007, Bucureşti
Acuarela Crăciunului
Albul e aşteptarea unui surâs în clinchet dulce de colind.
Galbenul e steaua pe care degete inlănţuite în vârfului bradului o prind.
Violet e rotirea sprinţară a globului ce seamănă leit cu dansul nostru.
Albastrul e cerul din care in visul de An Nou am pus o picatură.
Verde e vâscul de sub arcadă şi iarba ce se zăreşte timid pe sub nămetul pe jumatate topit de zăpadă
Unde tu ai scris numele meu, iar eu pe al tău.
Maro a rămas coaja copacului bătrân şi umbros sub care vara zboară în aer sărutările tandre şi fluturii.
Negru pe alocuri e drumul pe care răsar urmele
Celor care aşteaptă Noaptea Sfântă cu un gând de taină în suflet, o rugă şi un dar.
Roşu e focul din vatră aprins
Şi dorinţa aninată pe creangă
La fel de strâns şi de duios
Ca şi îmbrăţişarea buzelor ce se caută
În vreme ce privirea închide în ea, fericită,
Tot curcubeul deodată…
Fin
Bucureşti, 22 decembrie 2007, 18 :57
Dor de stele-lacrimi
Urme...
Urmele tale...
Noapte, de ce mai vii?
Nu, nuuu sunt ale noastre,
Sunt stelele..tale, frumoaso,
Care-au fugit de doi...copii!
.....
Lacrimi, lacrimile mele.
Urme, urmele iubbbirii,
Noapte, paşi sub stele–lacrimi:
Se feresc să dea chemării
Rostul lor şi-al fericirii...
...
Urme...
Urmele deşarte,
Noapte, poţi să nu-mi mai scrii;
...
Fără dor de stele_ lacrimi,
Te-aş ruga să nu mai vii...
Suntem văpaia ta, frumoaso,
Care-am iubit ca doi...copii!
Lacrimi, lacrimile mele,
Urme, urmele iubbbirii,
Noapte, paşi sub stele-lacrimi:
Se feresc să dea chemării
Rostul lor şi-al fericirii...
FIN - o4.o7.2oo5, Bucureşti
Amor de fetişcană
...
<>,
Asta e sigur „teoria” ta.
De mîine marea ne vrea,
Asta ar fi..voia meeea!
Amor de fetişcană,
Grăunte de niisip,
Poţi să-l iei,
Poţi să faci ce vrei;
Marea e a taaa,
Eu sunt „marea rea”...
...
Amor de fetişcană:
Doi ochi de catifea.
Fără „teorii”, fără voia ta...
„Marea rea”te vreeea, te vreea, te iaaa...
...
<>
Amor de fetişcană rea care se iaaa,
Vino, iubite, la „marea rea”, la marea ta...
Amor de fetişcană,
Grăunte de nisip.
Poţi să-l iei,
Poţi să faci ce vrei.
Marea e a taaa, a meeea,
Eu sunt „marea rea”!
Fin
05 iulie 2oo5, Bucureşti
.................
IUBIRE DE MAGAZIN
Minciuni cu aromă de trifoi,
Dă-mi-le, Doamne pe toate, dar dă-mi-le în doi, îndoit, inedit, înzecit.
Nu, nu vreau zenit, vreau inedit...
Minciuni cu aroma de „Eu te merit”,
Scufundă-mă în ele, Dooooamne, si fă-mă
Să uit bucuros de zenit....
Nu, nu vreau vitrină, nici magazin, nici tort, nici inele
Cu aromă de miere si salcâmi.
Vreau un simţ doar al meu,
Dincolo de ochiul ei,
Acolo unde ea eeeeeeeeeee „EA” si
Nu-ul , nuuu-ul meu e „DA!”
Minciuni aburinde cu aromă de trifoi,
Dă-ni-le, Doamne, pe toate, dar dă-ni-le în doi, dincolo de zenit,
Îndoit, înzecit, infinit,
In-fi-nit.
Scufunda-mă, Doaaaamne, si fă-mă să uit
De vitrină, de tort, de inele
Cu aromă de miere şi salcâmi.
.........
BUCHAREST, 13 DEC. 2OO5/
Fumuri, doruri şi absenţe
Fumul urcă-ncet spre tavan,
Gândul se loveşte de ceva hoinar.
Sufletul se intreabă dacă mai exist,
Cerul gri-ul toarnă, fiindca azi, ca ieri, e trist.
Lumea se roteşte,
Ceasul stă în loc.
Aş întoarce clipa,
Ea un vrea deloc.
Si absenţa râde,
Ştie că-i …regină.
Peste gând şi suflet
Voalul şi-l anină.
Soarele apune,
Ceasul tot stă-n loc,
Inima se intreabă
Dacă am… noroc.
Fumul se îngroaşă,
Ţigara mocneste.
Cerul roşu toarnă
Fiindcă se răneşte.
Şi absenţa …plânge,
Ştie c-o ignor.
Gândul se loveşte
De-al tău grabnic dor.
…………..
Bucureşti, 06 dec. 2007, 19:21
Siamezi din iubire
Mereu parte din mine,
Formăm amândoi ma-rea.
Mereu parte din tine,
Formăm amândoi marea.
Da, marea i-u-b-i-r-e...
Mereu parte de gând, de suflet şi din mine,
Formăm amândoi feri-ci-rea.
Mereu parte de gând, de dor şi din tine,
Formăm amândoi fericirea...
De a ne şti
Siamezi din iubire.
1-ul etern şi unic
Prin care tu eşti eu ,
Formând amândoi ma-rea...
Prin care eu mă simt tu,
Formând dornici, tandri şi ... siamezi
Marea iu-bi-re...
.......................
Bucureşti, 5 feb. 2007
Ceea ce....
Ceea ce nu spun contează.
Ceea ce vreau... să spun.
E... aproape mortal.
Ceea ce spun ei îmi provoacă durere;
Ceea ce sper
E ceva ce seamănă a iubire!
Ceea ce-mi lipseşte
E iubirea de mine însămi;
Mă abandonez
Pentru a căuta...
Ceea ce-mi lipseşte
E iubirea.
O iubire doar
Pentru mine.
Nu...dăruită în totalitate,
Ci primită.
Primită am nevoie,
Dăruită e cum o cunosc,
Pierdută e aşa cum... o simt!
Tu povesteşti, eu nu spun.
Eu spun, tu nu povesteşti.
Eu simt: tu minţi.
Fin
Techirghiol, 30 mai 2007
Doi care de fapt sunt unu...
E mult
În ceea ce simţi.
E puţin
În ceea ce spui...
Puţin, puţin... nebun.
Puţin, puţin... nebună.
În ceea ce spui
E multă poveste.
În ceea ce simţi
Nu e nici fărămă...de poezie.
Puţin, puţin...aiurit
Puţin, puţin...aiurită.
Fin
30 mai 2007, Techirghiol
Valul din tine – mine – tine
“Să nu mă obişnuieşti prea mult cu tine”
Ţii minte, iubire???
Fiindcă valul, valul face,
Face fărîme-fărîme-fărîme din tine…
Iubire, iubire, iubireee.
Iubire, să mă iei oriunde cu tine,
Fiindcă dorul, dorul face-desface
Fărîmele – fărîme din mine,
Fărîmele de teamă din tine…
Iubire, iubire, iubirrrre.
Le ia valul, ne ia valul, iubire!
Te-aş privi pe furiş, dar nu pot pentru că eşti…
Parte din mine.
Aş alunga şi teamă
Şi mîngîieri...străine.
Le-aş da în val, f-ă-rrr-î-m-eee,
De m-ai lăsa,
Iubireee...
Iubire, să nu mă obişnuieşti prea tare... fără tine!
Fiindcă dra-gos-tea face,
Face fărîme de dor-amor din mine…
Din mine, din tine-mine-tine,
Mine-tine-mine,
Iubirrreee.
Fin
25/26 sept. 2006, Bucureşti
Doar iubire…
Timpul se comprimă de bunăvoie
Iar distanţele se topesc
Fiindcă eu te iubesc iar tu mă adori…
Timpul e cu noi doi, iubire…
Fiindcă eu te visez pe tine,
Iar tu faci la fel pentru mine…
Timpul se comprimă
Iar distanţele se topesc
Pentru că eu te ador…
Şi tu mă iubeşti.
Fiindcă am ca şi tine inima plină de dor
Şi de o tandră, dulce şi unică…
Iubire.
Fiindcă te sărut lung-lung-lung
Şi tu mă doreşti,
Mă vrei
Clipă de clipă cu tine…
Iar eu fac la fel cu tine!
Distanţele se topesc de bunăvoie
Intr-o îmbrăţişare,
Iar timpul e cu noi şi se comprimă
De dragul nostru
Într-un gând, într-un dor, într-o inimă,
Fiindcă între noi doi a fost, este şi va fi, ştii,
Doar iubire…
Fin
Bucureşti, 11 iulie 2007
De toate şi toate...
De toate...
Şi dulci şi amare.
Şi cele care strivesc.
Şi cele care mântuie.
Şi cele care întristează
Şi cele care bucură.
De toate...
Şi toate pentru o singură inimă...
Un singur colţişor rămâne
Nestrivit,
Necopleşit,
Bucurându-se...
Fiindcă e atins şi predat de bunăvoie
Iubirii.
Şi asta în aceeaşi inimă.
De toate...
Şi cele care aduc fericire.
Şi mântuire.
Şi înfrigurare.
Şi dăruire.
Şi cele care apasă.
Şi cele care eliberează...
Şi cele de care îţi pasă.
De toate...
Şi toate într-o singură inimă.
Un singur ungher rămâne
Doar al tău.
Necopleşit,
Neîndurerat,
Nesufocat...
Fiindcă ştie că l-ai predat demult
Şi nestingherit
Iubirii.
De toate...
Şi toate pentru aceeaşi inimă.
Poate.
Fin
Bucureşti, dec. 2007
Filozofia unui fulg de nea...
Flori de nea pe un spaţiu prea strâmt
Ca să mai înţelegi ceva.
Flori de gheaţă acolo unde pulsează sângele
Mai tare –semn că nu-ţi mai pasă
Ori că nu te mai doare.
Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă nu ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce de mult de tot...
Nu te mai apasă.
O fi un semn,
Un semn că şi gheaţa
A strâns, conştiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...
Care nu-ţi mai lasă, reci fiind,
Loc sau timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru iniţiative...desuete.
Flori de omăt pe un spaţiu prea anost
Ca să mai simţi ceva
Sau să mai aibă vreun rost...
Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit şi ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...
De capricii, toane şi troiene.
Flori de gheaţă
Şi mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuşi, se oftează...
Fin
Bucureşti, 11 decembrie 2007
Şoapte
Două şoapte, un singur vis.
Poate un singur suflet...
Acolo unde se ascunde doar iubire.
Şi un murmur de dor...
Melodie cu acorduri line
Care ne apropie mai mult cu fiecare pas,
Privire,
Acolo unde se zăreşte, dulce şi aprig, doar iubire.
Două şoapte, un singur gând
Şi, la urma urmei, o singură inimă înflăcărată,
Învăluită în dragoste ca în nişte acorduri sprinţare
De ghitară, pian sau vioară duioasă...
Care ne-nlănţuie
Şi mai tandru cu fiecare gest-mângâiere,
Acolo unde este doar iubire
Şi un murmur de dor, profund, cotropitor...
Fin
Bucureşti, 20 noiembrie 2007
Noian de vorbe: o parte din noi e in ele...
Paroles: vorbe.
Palabras: tot vorbe...
Bune...
Rele...
O parte din noi e în ele...
Paroles:
Frumoase,
Dojenite,
Aspre,
Mincinoase,
Înşelătoare,
Drăgăstoase,
Calde.
Palabras:
Reci,
Duioase,
Poleite,
Repezite,
Risipite,
Potrivite sau nu,
Arţăgoase,
Ameninţătoare,
Veninoase,
Dureroase,
Mieroase,
Sincere,
Vindecătoare...
Vorbe:
De alint
Ce cuprind...
De dor...
Care nu mor.
Palabras
Ce dor,
Lovind,
Pălmuind,
Scrijelind,
Destrâmând...
Paroles, palabras.
Adică vorbe.
De iubire:
Adevărate,
Mângâietoare,
Împărtăşite,
Din suflet
Şi cu pasiune dăruite...
Ori prefăcutre, ademenitoare,
Trecătoare
Ca o dorinţă
Care brusc...moare.
De iertare:
Când cauţi şi dai alinare.
Paroles
De despărţire:
Rupând şi lăsând,
Departe sau aproape,
O parte din tine.
De sărbătoare:
Când te bucuri
Iar fericirea e în privire,
Înăuntrul tău,
În jur...
Mai presus de orice şi de tine
Şi e tare...bine.
De suparare:
Când răbufneşti sau te-nchizi în tine.
Iar nefericirea te-mprsoară
... Gândul te-omoară.
Şi totul e...într-o doară,
Mai presus de durere şi de tine,
Şi nu e bine.
De rugăciune:
Cerând sorţii şi lui Dumnezeu
Ceea ce viaţa, poate, nu mai dă nicând.
Noian de vorbe:
Pierind sau rămânând,
Alinând, sfâşiind,
Dăruind, îndepărtând,
Înălţând, coborând,
Sărutând...
Paroles; vorbe.
Palabras: tot vorbe.
Mai bune, mai rele,
O parte din noi e în ele...
FIN
Bucureşti, 17 decembrie, 2007
Prea „multe”...
Într-o zi am priceput ce vrei,
Am văzut în ochii tăi prea mult.
Ai crezut că poţi ascunde îi ei...
Ceea ce aflasem mai demult!
Demult, demult,
Atât de mult...
Atât de mult însemnai pentru mine,
Că am uitat să mai respir;
Şi gândeai pentru mine,
Că am uitat să mai vreau, să mai cer, să mai ştiu...
Într-o zi am priceput ce vrei...
Am văzut în ochii tăi prea multe...
Ai crezut că poţi minţi...cu ei
Ceea ce aflasem...demult,
Demult, demult.
Într-o zi am priceput ce vreei,
Am văzut în ochii tăi prea multeee.
Ai crezut că poţi ascunde în ei
Ceea ce aflasem mai demuuult.
Atât de mult însemnai pentru mine
Că am uitat să respir.
Şi gândeai pentru mine
Că am uitat să vreau, să cer, să ştttiu...
Daaa, într-o zi am priceput...
Ce vreeei!
Bucureşti, 15 martie 2006
Drăguţule an...
Dă-mi zile bune, sa pot privi înapoi,
Dă-mi ore line să pot implini ba un gând, ba un plan.
Dă-mi fericire, poate mai mult decăt in alt an…
Dă-mi şi iubire, dacă şi eu ştiu mai mult dărui
Şi dă-mi şi ale sufletului si ale minţii bucurii…
Şi dă-mi … răgazuri să le petrec cu cei dragi.
Dă-mi puterea să trec peste orice prag…
Şi dă-mi răbdarea şi inţelepciunea îndumnezeită de a inţelege ce vreau
Şi ce vor alţii când alături le stau.
Dă-mi sănătate şi stropul meu de noroc…
Dă-mi voie bună să împart cu toţi la un loc.
Dă-mi azi şi visuri noi pe aripi să port
Şi să mă ducă acolo unde dorul mă vrea şi socot…
FIN
1 ianuarie 2008, Bucureşti, 13:55
MATEMATICA DORULUI...
Sa nu poţi respira fără mine,
Să nu poţi gândi fără o părticică din surâsul meu
Pe care să-l aştepţi aşa cum râvneşti la fiecare şoaptă
Care ne inlănţuie şi jură...
Odată cu... da, odată cu noi
Să nu ne despartă.
Fiindcă ştie că eşti una cu mine,
Cu sărutul, gândul, mângâierea, vrerea şi dorul meu
De tine
Care nu mă poate lăsa
Fără o părticică inseparabilă, vitală
Din mine.
Fără o dulce şi tandră bucăţică a sufletului meu
Pe care o doresc noapte şi zi,
Adică fără tine,
Dragoste,
Iar tu o ştii.
Să nu pot respira nici în gând fără tine,
Să nu poţi gândi nici în vis fără o particică din mine
Pe care să o aştepţi aşa cum râvneşti la fiecare atingere blândă
Care ne înlănţuie iar şi jură...
Odată cu... da, odată cu noi
Să nu ne mai despartă;
Adică fără mine,
Dragoste,
Iar eu o ştiu.
Fin
Bucureşti, 30 mai 2008
Dincolo de cuvinte...
Tu taci,
Eu rascolesc cuvinte...
Si mai vorbesc din cand in cand.
Eu tac,
Tu iti aduci aminte
De viscolul de vorbe de demult.
Cand tac,
Tu mai vorbesti cu mine.
In gand, probabil, habar n-am.
Si rasfoiesti cuvinte
Ce eu le spun ades
Fara sa vreau.
Si apoi tacem in doi,
Pe indelete.
In timp ce jarul lor arde mocnit,
Iar dorul, el, amarnic se ascunde
De viscolul de vorbe de demult.
Fin
Bucuresti, 7 aprilie 2008
?
?Por que no estas conmigo?
?Por que no djiste "Perdon"?
?Es tan mal saberte perdonado?
?Es tan mal decir:"Yo tambien te comprendo, amor..."?
Yo soy tan desconcertada.
No entiendo que te pasa, amor.
?Por que es tan dificil hablar,
Confesar?
?Por que es tan dificil
Saberte perdonado,
Hablar...Y, por fin, de nuevo amar?
Fin
Bucureşti, 14 aprilie 2008
Marea poate fi locul nostru
Dacă ne găsim. Pamântul va fi
Prea mic dacă ne iubim. Oamenii...
Vor fi nisip dacă ne pasă de noi. Doi
Pare să fie cifra de aur dacă mă laşi... Să
Adorm, să visez, să caut, să creez
După ce te-am atins, te-am cuprins pe...
’Ndelete şi nu mi-am mai dorit nimic, nimic pentru că
Tu, mareaaa... mea, m-ai făcut grăuntele tău
Numit... dragoste. Iar apoi
Cifra de aur a vrut să-şi spună: „UNU”, unul
Ca niciunul. DACĂ...
EŞTI tu.
FIN
16 o5. 2oo5, Bucharest
Podeaua
Începe marea răfuială.
Aştept să te adun ţăndări după
Ce-ai recunoscut cu capul dincolo de...
Podea
Că mă iubeşti... „ĂĂĂ...în secunda asta, apoi...”
Începe marea răfuială.
Credeai. Da, credeai.
Cu fiecare por infiorat
Ruşinat să mă privească şi pe dinafară...după
Ce-ai recunoscut ce aveai cu simţurile dincolo de
Podea:
Că mă re-cunoşti... „AAA... în secunda-secundei ăsteia, apoi...”
Începe marea răfuială.
A fost marea răfuială.
Aştept. Cred, aud...că te adun în flăcări după
Ce-ai strigat cu inima şi rămăşiţa ta dincolo de...
Podeaua-ură-temniţă:
Că mă primeşti... „Ă...A...Ă...în viaţa asta şi dincolo, apoi...”
Rămâne marea răfuială-unireee-iubirrre.
Fin 17 mai 2oo5, Bucharest
Fac schimb...
Au răsărit pomii-n cale
Pân’ la cer şi mult mai sus...
Au răsărit pomii-n cărare
Şi-n tei... femeia cu poveşti.
Nu o vreau. Nu dau parale...
Vârf deFrunză unde...-mi eşti?
Au răsărit pomii-n cale:
Goi ca şi pădurea mea.
Frunza încă dă târcoale dintr-un ...
Cer ce copt m-ar „lua”.
Şi femeia cu...parale
Mă îngână pe cărare:
„Nu o dau...
Vârf de Frunză te scoseşi!”
Goală-dalb pe dinăuntru
Iar pe-afară verde viu.
De poveste...”mort”
M-aţiu. Şi de cer:
Copac şi chin.
Las în urma mea pădure şi
Primesc în schimb... o coastă.
Cel de Sus ar zice:”Lasă!”...
FIN
2o mai 2oo5, Bucharest
SI...MFONII ÎN „PA” MINOR
No me dijiste”Si!”,
No , no me dijiste si no...
Ne topim, ne topim, dar lacrima pe deasupra
E o tornadă de „NOOOO, Nooo, Nooo-uri!”
No me dijiste „Si!”
Si, no me dejaste si no...
Ne ademeneam spre cercul care strânge fruntea, dar lacrima, dedesubtul pielii,
Era o rafală de „Nooo,si,siii... nooo-uri!”
Pe care o compuneai mai demult...
No me cantaste „Siii...”
No, no te atraya mas el gran tormento
De un mar que era solo tuyo
Desde mi profondo hasta al Cielo donde ondo, ondo...
Ne ademenisem, chircindu_ne doar sufletul, spre cercul care strânge două frunţi,
Dar lacrima, dedesubtul aramei încinse,
Mai e încă o fugă de „Si, siiii...nooo-uri!”
Pe care o pândeai graţios şi bach-ian prea demult...
FIN Bucharest, 05.06.2oo5
Roata olarului - fluture
AM FOST LUT,
AM FOST COASTĂ,
AM FOST OCHI.
Ai fi fost roată,
Ai fi fost arc dincolo de moliciunea parfumului
Pielii.
Ai fi fost iris în culorile
Lutului plăcerii dacă...
Nu eram om
Ci femeie.
Nu erai ZEU
Ce-şi spune... „EU”.
Moare lutul:
Femeia nu vine.
Fluturele îşi lasă aripile pe roata
Care strivise... coasta lui ZEU.
Lăsându-mi un ochi
Ce se face arc dincolo de moliciunea parfumului
Pielii.
Ai vrut să fii... lut,
Acum eşti doar Z-E-U:
Parte din coasta-fluture
Care sunt eu.
-FIN-
O7. 06. 2oo5 / Bucharest /
Fără cuvinte...
Nu vreau sa găsesc cuvinte,
Fiindca ele-s de prisos.
Vina ce o port cu mine...
Mi-a intors sufletul pe dos.
Mi-ar placea să pot ca...zâna
Să dau timpul înapoi.
Ca să vezi in noaptea aceea cate de multe mi am
D-O-R-I-T...
Nu pot să găsesc cuvinte
Ca să-ţi spun cât te iubesc.
Vreau s-o simţi acolo, în suflet...
Ca să ştii în noaptea aceea câte de multe
A_M S_P_E_R _A _T...
Vina ce o port în mine...
Mi-a întors sufletul pe dos.
Nu vreau să rostesc cuvinte,
Fiindcă ele-s de prisos...
Mi-aş dori să pot ca...zâna
Să-ţi arat fără de vorbe
Căt de mult însemni, iubire...
Vreau s-o simţi acolo, în suflet...
Ca să poţi azi să mă ierţi.
Fin
02 ian. 2007, Bucureşti
Acuarela Crăciunului
Albul e aşteptarea unui surâs în clinchet dulce de colind.
Galbenul e steaua pe care degete inlănţuite în vârfului bradului o prind.
Violet e rotirea sprinţară a globului ce seamănă leit cu dansul nostru.
Albastrul e cerul din care in visul de An Nou am pus o picatură.
Verde e vâscul de sub arcadă şi iarba ce se zăreşte timid pe sub nămetul pe jumatate topit de zăpadă
Unde tu ai scris numele meu, iar eu pe al tău.
Maro a rămas coaja copacului bătrân şi umbros sub care vara zboară în aer sărutările tandre şi fluturii.
Negru pe alocuri e drumul pe care răsar urmele
Celor care aşteaptă Noaptea Sfântă cu un gând de taină în suflet, o rugă şi un dar.
Roşu e focul din vatră aprins
Şi dorinţa aninată pe creangă
La fel de strâns şi de duios
Ca şi îmbrăţişarea buzelor ce se caută
În vreme ce privirea închide în ea, fericită,
Tot curcubeul deodată…
Fin
Bucureşti, 22 decembrie 2007, 18 :57
Dor de stele-lacrimi
Urme...
Urmele tale...
Noapte, de ce mai vii?
Nu, nuuu sunt ale noastre,
Sunt stelele..tale, frumoaso,
Care-au fugit de doi...copii!
.....
Lacrimi, lacrimile mele.
Urme, urmele iubbbirii,
Noapte, paşi sub stele–lacrimi:
Se feresc să dea chemării
Rostul lor şi-al fericirii...
...
Urme...
Urmele deşarte,
Noapte, poţi să nu-mi mai scrii;
...
Fără dor de stele_ lacrimi,
Te-aş ruga să nu mai vii...
Suntem văpaia ta, frumoaso,
Care-am iubit ca doi...copii!
Lacrimi, lacrimile mele,
Urme, urmele iubbbirii,
Noapte, paşi sub stele-lacrimi:
Se feresc să dea chemării
Rostul lor şi-al fericirii...
FIN - o4.o7.2oo5, Bucureşti
Amor de fetişcană
...
<
Asta e sigur „teoria” ta.
De mîine marea ne vrea,
Asta ar fi..voia meeea!
Amor de fetişcană,
Grăunte de niisip,
Poţi să-l iei,
Poţi să faci ce vrei;
Marea e a taaa,
Eu sunt „marea rea”...
...
Amor de fetişcană:
Doi ochi de catifea.
Fără „teorii”, fără voia ta...
„Marea rea”te vreeea, te vreea, te iaaa...
...
<
Amor de fetişcană rea care se iaaa,
Vino, iubite, la „marea rea”, la marea ta...
Amor de fetişcană,
Grăunte de nisip.
Poţi să-l iei,
Poţi să faci ce vrei.
Marea e a taaa, a meeea,
Eu sunt „marea rea”!
Fin
05 iulie 2oo5, Bucureşti
.................
IUBIRE DE MAGAZIN
Minciuni cu aromă de trifoi,
Dă-mi-le, Doamne pe toate, dar dă-mi-le în doi, îndoit, inedit, înzecit.
Nu, nu vreau zenit, vreau inedit...
Minciuni cu aroma de „Eu te merit”,
Scufundă-mă în ele, Dooooamne, si fă-mă
Să uit bucuros de zenit....
Nu, nu vreau vitrină, nici magazin, nici tort, nici inele
Cu aromă de miere si salcâmi.
Vreau un simţ doar al meu,
Dincolo de ochiul ei,
Acolo unde ea eeeeeeeeeee „EA” si
Nu-ul , nuuu-ul meu e „DA!”
Minciuni aburinde cu aromă de trifoi,
Dă-ni-le, Doamne, pe toate, dar dă-ni-le în doi, dincolo de zenit,
Îndoit, înzecit, infinit,
In-fi-nit.
Scufunda-mă, Doaaaamne, si fă-mă să uit
De vitrină, de tort, de inele
Cu aromă de miere şi salcâmi.
.........
BUCHAREST, 13 DEC. 2OO5/
Fumuri, doruri şi absenţe
Fumul urcă-ncet spre tavan,
Gândul se loveşte de ceva hoinar.
Sufletul se intreabă dacă mai exist,
Cerul gri-ul toarnă, fiindca azi, ca ieri, e trist.
Lumea se roteşte,
Ceasul stă în loc.
Aş întoarce clipa,
Ea un vrea deloc.
Si absenţa râde,
Ştie că-i …regină.
Peste gând şi suflet
Voalul şi-l anină.
Soarele apune,
Ceasul tot stă-n loc,
Inima se intreabă
Dacă am… noroc.
Fumul se îngroaşă,
Ţigara mocneste.
Cerul roşu toarnă
Fiindcă se răneşte.
Şi absenţa …plânge,
Ştie c-o ignor.
Gândul se loveşte
De-al tău grabnic dor.
…………..
Bucureşti, 06 dec. 2007, 19:21
Siamezi din iubire
Mereu parte din mine,
Formăm amândoi ma-rea.
Mereu parte din tine,
Formăm amândoi marea.
Da, marea i-u-b-i-r-e...
Mereu parte de gând, de suflet şi din mine,
Formăm amândoi feri-ci-rea.
Mereu parte de gând, de dor şi din tine,
Formăm amândoi fericirea...
De a ne şti
Siamezi din iubire.
1-ul etern şi unic
Prin care tu eşti eu ,
Formând amândoi ma-rea...
Prin care eu mă simt tu,
Formând dornici, tandri şi ... siamezi
Marea iu-bi-re...
.......................
Bucureşti, 5 feb. 2007
Ceea ce....
Ceea ce nu spun contează.
Ceea ce vreau... să spun.
E... aproape mortal.
Ceea ce spun ei îmi provoacă durere;
Ceea ce sper
E ceva ce seamănă a iubire!
Ceea ce-mi lipseşte
E iubirea de mine însămi;
Mă abandonez
Pentru a căuta...
Ceea ce-mi lipseşte
E iubirea.
O iubire doar
Pentru mine.
Nu...dăruită în totalitate,
Ci primită.
Primită am nevoie,
Dăruită e cum o cunosc,
Pierdută e aşa cum... o simt!
Tu povesteşti, eu nu spun.
Eu spun, tu nu povesteşti.
Eu simt: tu minţi.
Fin
Techirghiol, 30 mai 2007
Doi care de fapt sunt unu...
E mult
În ceea ce simţi.
E puţin
În ceea ce spui...
Puţin, puţin... nebun.
Puţin, puţin... nebună.
În ceea ce spui
E multă poveste.
În ceea ce simţi
Nu e nici fărămă...de poezie.
Puţin, puţin...aiurit
Puţin, puţin...aiurită.
Fin
30 mai 2007, Techirghiol
Valul din tine – mine – tine
“Să nu mă obişnuieşti prea mult cu tine”
Ţii minte, iubire???
Fiindcă valul, valul face,
Face fărîme-fărîme-fărîme din tine…
Iubire, iubire, iubireee.
Iubire, să mă iei oriunde cu tine,
Fiindcă dorul, dorul face-desface
Fărîmele – fărîme din mine,
Fărîmele de teamă din tine…
Iubire, iubire, iubirrrre.
Le ia valul, ne ia valul, iubire!
Te-aş privi pe furiş, dar nu pot pentru că eşti…
Parte din mine.
Aş alunga şi teamă
Şi mîngîieri...străine.
Le-aş da în val, f-ă-rrr-î-m-eee,
De m-ai lăsa,
Iubireee...
Iubire, să nu mă obişnuieşti prea tare... fără tine!
Fiindcă dra-gos-tea face,
Face fărîme de dor-amor din mine…
Din mine, din tine-mine-tine,
Mine-tine-mine,
Iubirrreee.
Fin
25/26 sept. 2006, Bucureşti
Doar iubire…
Timpul se comprimă de bunăvoie
Iar distanţele se topesc
Fiindcă eu te iubesc iar tu mă adori…
Timpul e cu noi doi, iubire…
Fiindcă eu te visez pe tine,
Iar tu faci la fel pentru mine…
Timpul se comprimă
Iar distanţele se topesc
Pentru că eu te ador…
Şi tu mă iubeşti.
Fiindcă am ca şi tine inima plină de dor
Şi de o tandră, dulce şi unică…
Iubire.
Fiindcă te sărut lung-lung-lung
Şi tu mă doreşti,
Mă vrei
Clipă de clipă cu tine…
Iar eu fac la fel cu tine!
Distanţele se topesc de bunăvoie
Intr-o îmbrăţişare,
Iar timpul e cu noi şi se comprimă
De dragul nostru
Într-un gând, într-un dor, într-o inimă,
Fiindcă între noi doi a fost, este şi va fi, ştii,
Doar iubire…
Fin
Bucureşti, 11 iulie 2007
De toate şi toate...
De toate...
Şi dulci şi amare.
Şi cele care strivesc.
Şi cele care mântuie.
Şi cele care întristează
Şi cele care bucură.
De toate...
Şi toate pentru o singură inimă...
Un singur colţişor rămâne
Nestrivit,
Necopleşit,
Bucurându-se...
Fiindcă e atins şi predat de bunăvoie
Iubirii.
Şi asta în aceeaşi inimă.
De toate...
Şi cele care aduc fericire.
Şi mântuire.
Şi înfrigurare.
Şi dăruire.
Şi cele care apasă.
Şi cele care eliberează...
Şi cele de care îţi pasă.
De toate...
Şi toate într-o singură inimă.
Un singur ungher rămâne
Doar al tău.
Necopleşit,
Neîndurerat,
Nesufocat...
Fiindcă ştie că l-ai predat demult
Şi nestingherit
Iubirii.
De toate...
Şi toate pentru aceeaşi inimă.
Poate.
Fin
Bucureşti, dec. 2007
Filozofia unui fulg de nea...
Flori de nea pe un spaţiu prea strâmt
Ca să mai înţelegi ceva.
Flori de gheaţă acolo unde pulsează sângele
Mai tare –semn că nu-ţi mai pasă
Ori că nu te mai doare.
Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă nu ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce de mult de tot...
Nu te mai apasă.
O fi un semn,
Un semn că şi gheaţa
A strâns, conştiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...
Care nu-ţi mai lasă, reci fiind,
Loc sau timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru iniţiative...desuete.
Flori de omăt pe un spaţiu prea anost
Ca să mai simţi ceva
Sau să mai aibă vreun rost...
Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit şi ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...
De capricii, toane şi troiene.
Flori de gheaţă
Şi mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuşi, se oftează...
Fin
Bucureşti, 11 decembrie 2007
Şoapte
Două şoapte, un singur vis.
Poate un singur suflet...
Acolo unde se ascunde doar iubire.
Şi un murmur de dor...
Melodie cu acorduri line
Care ne apropie mai mult cu fiecare pas,
Privire,
Acolo unde se zăreşte, dulce şi aprig, doar iubire.
Două şoapte, un singur gând
Şi, la urma urmei, o singură inimă înflăcărată,
Învăluită în dragoste ca în nişte acorduri sprinţare
De ghitară, pian sau vioară duioasă...
Care ne-nlănţuie
Şi mai tandru cu fiecare gest-mângâiere,
Acolo unde este doar iubire
Şi un murmur de dor, profund, cotropitor...
Fin
Bucureşti, 20 noiembrie 2007
Noian de vorbe: o parte din noi e in ele...
Paroles: vorbe.
Palabras: tot vorbe...
Bune...
Rele...
O parte din noi e în ele...
Paroles:
Frumoase,
Dojenite,
Aspre,
Mincinoase,
Înşelătoare,
Drăgăstoase,
Calde.
Palabras:
Reci,
Duioase,
Poleite,
Repezite,
Risipite,
Potrivite sau nu,
Arţăgoase,
Ameninţătoare,
Veninoase,
Dureroase,
Mieroase,
Sincere,
Vindecătoare...
Vorbe:
De alint
Ce cuprind...
De dor...
Care nu mor.
Palabras
Ce dor,
Lovind,
Pălmuind,
Scrijelind,
Destrâmând...
Paroles, palabras.
Adică vorbe.
De iubire:
Adevărate,
Mângâietoare,
Împărtăşite,
Din suflet
Şi cu pasiune dăruite...
Ori prefăcutre, ademenitoare,
Trecătoare
Ca o dorinţă
Care brusc...moare.
De iertare:
Când cauţi şi dai alinare.
Paroles
De despărţire:
Rupând şi lăsând,
Departe sau aproape,
O parte din tine.
De sărbătoare:
Când te bucuri
Iar fericirea e în privire,
Înăuntrul tău,
În jur...
Mai presus de orice şi de tine
Şi e tare...bine.
De suparare:
Când răbufneşti sau te-nchizi în tine.
Iar nefericirea te-mprsoară
... Gândul te-omoară.
Şi totul e...într-o doară,
Mai presus de durere şi de tine,
Şi nu e bine.
De rugăciune:
Cerând sorţii şi lui Dumnezeu
Ceea ce viaţa, poate, nu mai dă nicând.
Noian de vorbe:
Pierind sau rămânând,
Alinând, sfâşiind,
Dăruind, îndepărtând,
Înălţând, coborând,
Sărutând...
Paroles; vorbe.
Palabras: tot vorbe.
Mai bune, mai rele,
O parte din noi e în ele...
FIN
Bucureşti, 17 decembrie, 2007
Prea „multe”...
Într-o zi am priceput ce vrei,
Am văzut în ochii tăi prea mult.
Ai crezut că poţi ascunde îi ei...
Ceea ce aflasem mai demult!
Demult, demult,
Atât de mult...
Atât de mult însemnai pentru mine,
Că am uitat să mai respir;
Şi gândeai pentru mine,
Că am uitat să mai vreau, să mai cer, să mai ştiu...
Într-o zi am priceput ce vrei...
Am văzut în ochii tăi prea multe...
Ai crezut că poţi minţi...cu ei
Ceea ce aflasem...demult,
Demult, demult.
Într-o zi am priceput ce vreei,
Am văzut în ochii tăi prea multeee.
Ai crezut că poţi ascunde în ei
Ceea ce aflasem mai demuuult.
Atât de mult însemnai pentru mine
Că am uitat să respir.
Şi gândeai pentru mine
Că am uitat să vreau, să cer, să ştttiu...
Daaa, într-o zi am priceput...
Ce vreeei!
Bucureşti, 15 martie 2006
Drăguţule an...
Dă-mi zile bune, sa pot privi înapoi,
Dă-mi ore line să pot implini ba un gând, ba un plan.
Dă-mi fericire, poate mai mult decăt in alt an…
Dă-mi şi iubire, dacă şi eu ştiu mai mult dărui
Şi dă-mi şi ale sufletului si ale minţii bucurii…
Şi dă-mi … răgazuri să le petrec cu cei dragi.
Dă-mi puterea să trec peste orice prag…
Şi dă-mi răbdarea şi inţelepciunea îndumnezeită de a inţelege ce vreau
Şi ce vor alţii când alături le stau.
Dă-mi sănătate şi stropul meu de noroc…
Dă-mi voie bună să împart cu toţi la un loc.
Dă-mi azi şi visuri noi pe aripi să port
Şi să mă ducă acolo unde dorul mă vrea şi socot…
FIN
1 ianuarie 2008, Bucureşti, 13:55
MATEMATICA DORULUI...
Sa nu poţi respira fără mine,
Să nu poţi gândi fără o părticică din surâsul meu
Pe care să-l aştepţi aşa cum râvneşti la fiecare şoaptă
Care ne inlănţuie şi jură...
Odată cu... da, odată cu noi
Să nu ne despartă.
Fiindcă ştie că eşti una cu mine,
Cu sărutul, gândul, mângâierea, vrerea şi dorul meu
De tine
Care nu mă poate lăsa
Fără o părticică inseparabilă, vitală
Din mine.
Fără o dulce şi tandră bucăţică a sufletului meu
Pe care o doresc noapte şi zi,
Adică fără tine,
Dragoste,
Iar tu o ştii.
Să nu pot respira nici în gând fără tine,
Să nu poţi gândi nici în vis fără o particică din mine
Pe care să o aştepţi aşa cum râvneşti la fiecare atingere blândă
Care ne înlănţuie iar şi jură...
Odată cu... da, odată cu noi
Să nu ne mai despartă;
Adică fără mine,
Dragoste,
Iar eu o ştiu.
Fin
Bucureşti, 30 mai 2008
Dincolo de cuvinte...
Tu taci,
Eu rascolesc cuvinte...
Si mai vorbesc din cand in cand.
Eu tac,
Tu iti aduci aminte
De viscolul de vorbe de demult.
Cand tac,
Tu mai vorbesti cu mine.
In gand, probabil, habar n-am.
Si rasfoiesti cuvinte
Ce eu le spun ades
Fara sa vreau.
Si apoi tacem in doi,
Pe indelete.
In timp ce jarul lor arde mocnit,
Iar dorul, el, amarnic se ascunde
De viscolul de vorbe de demult.
Fin
Bucuresti, 7 aprilie 2008
?
?Por que no estas conmigo?
?Por que no djiste "Perdon"?
?Es tan mal saberte perdonado?
?Es tan mal decir:"Yo tambien te comprendo, amor..."?
Yo soy tan desconcertada.
No entiendo que te pasa, amor.
?Por que es tan dificil hablar,
Confesar?
?Por que es tan dificil
Saberte perdonado,
Hablar...Y, por fin, de nuevo amar?
Fin
Bucureşti, 14 aprilie 2008
Comentarii
Trimiteți un comentariu